„Draga tata, am primit scrisoarea ta pe data de 14, joi, cu multa placere. Sunt bine – un lucru macar care sa te linisteasca. Viata si sanatatea mea sunt crutate in timp ce altele nu. Joia trecuta o fata a cazut si si-a rupt gatul, murind pe loc. Intra in filatura si a alunecat din cauza poleiului. In aceeasi zi, un barbat a fost ucis de vagonete. Un altul si-a rupt aproape toate coastele. Altul aproape a fost omorat de un balot de bumbac ce-a cazut peste el. Am primit salariul martea trecuta. Per total, 6 dolari si 60 de centi. 4.68 de dolari i-am dat pe chirie si masa. Mi-am cumparat cu restul o pereche de galosi si o incaltaminte la 50 de centi.  La urmatorul salariu o sa am 1 dolar pe saptamana in plus. Cred ca munca in fabrica este cea mai potrivita pentru mine si daca vreo fata cauta sa se angajeze, ii recomand sa vina la Lowell.”  – scrisoare scrisa de Mary Paul, Lowell, Massachusetts, „fata – filatura-de bumbac”, 16 ani, 21 decembrie 1845.

Programul de la 9 la 17: o maladie a epocii industriale

Munca cu o regularitate stricta şi ore rigide este ceva foarte nou in istoria umanitatii. Este o maladie care s-a raspandit in timpul epocii industriale, devenita ceva obisnuit in fabricile de textile in anii 1790.

In 1845, Mary Paul trebuia sa se prezinte la munca la 5 dimineata, primea 30 de minute pentru mic dejun, pranz si cina si termina programul la 7 seara. In zilele de duminica nu era nevoita sa lucreze. Fiind rezident american, avea parte de o intelegere mai buna – mii de copii orfani au fost cooptati ca ucenici in fabricile din Anglia, fara plata, din 1784 si pana in 1847.

Munca mai putina, rezultate mai bune

Salary.com indica intr-un studiu numit „Wasting time at work” ca angajatii  petrec peste 25% din programul de munca, adica 2.09 ore, nefacand nimic, excluzand pranzul si pauzele. Si mai mult timp se pierde cu sedinte si cu serviabilitatea (altfel spus, lingusire).

De ce? Pentru ca majoritatea companiilor functioneaza dupa acest sistem al epocii industriale care pune accent pe cate ore sunt petrecute la munca si nu pe productivitate. Este un sistem bazat pe neincredere care porneste de la ideea ca angajatii sunt indolenti. Iar acest studiu indica ca oamenii se conformeaza asteptarilor.

Problema este managementul

Managementul ii face pe oameni indolenti. Asteapta-te la mai multe din partea lor si ei vor deveni mai buni sau vor renunta cu totul. Mentalitatea unui program de la 9 la 17 este baza multor practici ridicole din lumea afacerilor.

Dar tot mai multe companii resping acum aceasta mentalitate si adopta programe de lucru bazate pe rezultate, incluzand Project eMT, Crankset Group, mari companii precum Semco si alte mii de companii.

Timpul este noua valoare

Lectia e simpla – stabileste termene limita pentru indeplinirea sarcinilor, stimuland oamenii cu ideea ca, daca vor reusi la timp fara a fi nevoie sa-i presezi tu, vor avea astfel o viata profesionala mult mai flexibila.

Daca un angajat isi termina treaba in 2 ore, ar trebui sa plece acasa si sa-si petreaca timpul cu copiii sai. Daca sunt parte interesata, vor fi inca si mai productivi pe acest model. Daca sunt angajati, vor abuza de cateva ori de sistem, iar tu ii vei muta de ici-colo sa-si gaseasca o cresa la birou unde sa se poarte ca niste copii. In acest mod, toti vor intelege ca trebuie sa fie adulti capabili de autogestionare.

„Unde” si „Cand” sunt intrebarile nepotrivite

In cultura traditionala bazata pe timp, accentul se pune pe „unde” esti (- la birou -) si „cand” esti (ore tipice de munca). Intr-o cultura bazata pe rezultate, accentul pica pe calitate, iar daca obtii rezultate bune, nu ne intereseaza unde esti sau cand esti.

Epoca industriala a suspendat angajamentul nostru vechi de cand lumea sa ducem o sarcina la bun sfarsit in timpul cel mai scurt cu putinta, promovand in schimb ideea ca oamenii sunt de la sine delasatori si ca trebuie supravegheati indeaproape.

Cu cat ne intoarcem mai repede la sistemul pre-industrial de munca bazata pe rezultate, cu atat mai productivi vom deveni ca societate.

Du-ti la bun sfarsit sarcinile si mergi acasa. Si fii „om de omenie” in ambele locuri.

Sursa articolului: Business Insider

0 Comments

Leave a Comment